Salutare,
Au trecut aproximativ 2 saptamani de cand nu am mai scris un articol. Am lucrat la o serie de materiale gratuite foarte frumoase sub forma de povesti terapeutice pe care abia astept le finalizez si sa ti le fac publice.
Stii ca am tot vorbit despre motivele care ne duc catre mancatul pe fond emotional. Cum ranile nevindecate din trecut ne urmaresc, cum acestea ne influenteaza comportamentul, si de aceea, acum ne vom axa pe acest subiect.
De la inceput vreau sa iti spun ca persoanele care nu reusesc sa isi vindece ranile sufletului nu mai sunt capabile sa traiasca prezentul in liniste, armonie si implinire. Iar cand se intampla acest lucru, se intra intr-o stare de paralizie si nu se mai poate realiza aproape niciun progres.
Este usor sa spui ca trebuie doar sa lasi trecutul in urma daca vrei sa mergi mai departe, dar cand acesta este foarte dureros si nu a fost „solutionat” intr-un mod natural, el devine o problema foarte grava careia trebuie sa-i acorzi atentia cuvenita.
De cele mai multe ori, atunci cand traim un eveniment neplacut si ne cuprind emotii puternice precum tristete, dezamagire, teama, frica, suparare, mintea creaza un zid si le blocheaza. Ea ne “ajuta” sa ne gasim distrageri sau modalitati de alinare, astfel incat sa alungam orice gand legat de acel eveniment.
Aparent avem impresia ca foarte multe se pot rezolva lucrand cu psihicul nostru, cand adevaratele rani se vindeca doar lucrand cu sufletul, conectandu-ne cu el, acceptandu-i trairile si lasandu-l sa simta cu adevarat.
Pentru a fi mai explicit, am trait momente cu un puternic impact emotional, oameni apropiati m-au dezamagit, parintii mi-au murit inca de cand eram in scoala generala, am fost batjocorit pentru ca eram gras, am facut nenumarate greseli, si cu fiecare deschideam un cerc al durerii pe care nu il mai inchideam. Nu ma lasam sa simt acea durere, era prea greu.
Usor, usor ma rupeam in doua, fara sa realizez. Mintea voia controlul, ma mintea ca ma protejeaza, ca imi ofera solutii, iar sufletul meu voia sa fie acceptat, voia sa ii fie acceptate trairile si sa fie lasat sa isi descarce toata greutatea pe care o avea.
Mi-am dat seama ca sufletul ne face cu adevarat oameni, prin el simtim fericirea, recunostinta, implinirea, vedem frumosul si simtim iubirea. Dar, tot prin el simtim durerea, tristetea, dezamagirea, si asta inseamna sa fim oameni. Nu putem avea doar o jumatate din el.
Aceasta dezbinare minte - suflet m-a bantuit mult timp pana sa reusesc sa imi dau seama ca eu sunt sufletul iar mintea este doar o unealta pe care trebuie sa o contolez.
Tocmai de aceea, astazi te invit sa facem un exercitiu. Ceva cu totul diferit de ce am facut pana acum.
Ti-am pregatit mai jos cateva propozitii de completat dar, te rog, inainte sa incepi sa raspunzi la ele sa dai barierile mintii jos, si sa deschizi ranile nevindecate ale sufletului tau, si sa asterni pe hartie propozitiile in 4 variante fiecare.
Eu sunt o persoana care …
Un lucru pe care imi doresc ca oamenii sa il stie despre mine este…
Daca furia mea ar putea vorbi, ea ar spune…
Daca tristetea mea ar putea vorbi, ea ar spune…
Daca furia mea ar putea vorbi, ea ar spune…
Daca dezamagirea mea ar putea vorbi, ea ar spune…
Daca as putea exprima cat de mult m-am saturat, as tipa…
Ceea ce ma sufoca este…
Ma simt prizoniera cand…
Ceea ce ma imbolnaveste este…
Ceea ce nu vreau sa vad este …
Toata viata mea eu …
Acesta este primul pas, sa aculti ce iti transmite sufletul. Sa gasesti acele rani sau greutati care iti apasa sufletul si sa te lasi sa le simti.
In incheiere, vreau sa iti spun ca te-ar ajuta foarte mult sa le scrii intr-un email si sa le trimiti pe adresa office@wildfood.com, eu sunt un foarte bun ascultator, sau sa te deschizi fata de o persoana apropiata.
Cu cat te vei descarca mai mult si vei vorbi despre ranile tale, cu atat sufletul tau care a fost in trecut redus la tacere, se va usura de povara.