Inceputuri
Timp de 2,5 milioane de ani oamenii s-au hranit adunand plante si vanand animale care traiau si se inmulteau fara interventia lor. Homo erectus, Homo ergaster si neanderthalienii culegeau smochine salbatice si vanau oi salbatice fara sa decida unde urmau smochinii sa prinda radacini, pe ce pasune trebuia sa pasca o turma de oi sau ce tap avea sa fecundeze cutare capra. Homo sapiens s-a raspandit din Africa de Est in Orientul Mijlociu, in Europa si Asia si in cele din urma in Autralia si America, dar oriunde ajungeau, sapiens continuau si ei sa traiasca culegand plante salbatice si vanand animale salbatice. De ce ai face orice altceva, cand modul tau de viata te hraneste indestulator si sustine o lume bogata in structuri sociale, credinte religioase si dinamici politice?
Revolutia Agricola
Toate acestea s-au schimbat acum circa 10.000 de ani, cand sapiens au inceput sa-si dedice aproape intregul timp si efort pentru a manipula vietile catorva specii de animale si plante. De la rasaritul si pana la apusul soarelui, oamenii semanau, udau plante, smulgeau din
pamant buruieni si duceau oi la pascut pe pasuni de cea mai buna calitate. Ei credeau ca aceasta munca le va furniza mai multe fructe, grane si carne. Era o revolutie in modul in care traiau oamenii – Revolutia Agricola.
Tranzactia catre agricultura a debutat in perioada 9500-8500 i.Hr., in tinutul deluros format din sud-estul Turciei, vestul Iranului si Levant. A inceput lent, intr-o zona geografica restransa. Graul si caprele au fost domesticite pana in aproximativ 9000 i.Hr., mazarea si lintea in jurul anului 8000 i.Hr., maslinii pana in 5000 i.Hr., caii pana in 4000 i.Hr., iar vita-de-vie pana in 3500 i.Hr. Unele animale si plante, precum camilele si nucile caju, au fost domesticite chiar mai tarziu, insa pana in anul 3500 i.Hr. valul principal al domesticirii era incheiat. Chiar si in prezent, cu toate tehnologiile noastre avansate, mai mult de 90% din caloriile care hranesc omenirea provin de la o mana de plante pe care stramosii nostri le-au domesticit intre 9500 si 3500 i.Hr. – grau, orez, porumb, cartofi, mei si orz. Nici o planta si nici un animal demne de a fi luate in seama nu au fost domesticite in ultimii 2000 de ani. Daca mintile noastre sunt cele ale vanatorilor-culegatori, bucataria noastra e cea a vechilor agricultori.
Revolutia Agricola – un salt inainte pentru umanitate sau cea mai mare pacaleala din istorie?
Oamenii de stiinta proclamau odinioara ca Revolutia Agricola a reprezentat un mare salt inainte pentru umanitate. Spuneau povestea unui progres alimentat de puterea mintii omenesti, povesteau despre oameni atat de inteligenti incat puteau descifra secretele naturii, care le permitea sa domesticeasca oi si sa cultive grau, abandonand cu bucurie viata istovitoare si primejdioasa de vanatori-culegatori, devenind sedentari, pentru a se bucura de viata placuta si indestulata a agricultorilor.
Aceasta poveste este o fantezie, deoarece nu exista nici o dovada ca oamenii au devenit mai inteligenti cu timpul. Vanatorii-culegatorii cunosteau secretele naturii cu mult inainte de Revolutia Agricola, de vreme ce supravietuirea lor depindea de cunoasterea animalelor pe care le vanau si a plantelor pe care le culegeau. Revolutia Agricola a facut viata agricultorilor mai dificila si mai putin multumitoare decat cea a vanatorilor-culegatori. Acestia din urma isi petreceau timpul in moduri mai stimulatoare si variate si erau mai putin amenintati de infometare si boli. Revolutia Agricola a sporit cu siguranta cantitatea de hrana aflata la dispozitia omenirii, insa surplusul de hrana nu s-a transpus intr-o dieta mai buna ori mai mult timp liber. Dimpotriva, agricultorul muncea mai mult decat vanatorul-culegator si avea in schimb parte de o dieta mai proasta.
Cine era raspunzator pentru dieta deficitara a agricultorilor?
Nu era vorba despre regi, preoti sau negustori, ci despre o mana de specii de plante, printre care se numarau graul, orezul si cartofii. Aceste plante l-au domesticit pe Homo sapiens, mai degraba decat invers.
Acum 10.000 ani, graul era doar una din multele plante erbacee salbatice, fiind limitata la o arie restransa in Orientul Mijlociu. Dupa doar cateva milenii, graul crestea pretutindeni in lume, devenind una din cele mai de succes plante din istoria planetei. In lume, graul acopera circa 2,25 milioane de km patrati din suprafata globului, de aproape 10 ori suprafata Marii Britanii.
Cum a devenit graul atat de raspandit si atat de indispensabil?
Aceasta planta a devenit astfel, manipulandu-l pe Homo sapiens in avantajul ei. Homo sapiens a dus o viata destul de confortabila vanand si culegand plante pana acum circa 10.000 de ani, dar apoi a inceput sa investeasca din ce in ce mai mult efort in cultivarea graului, ocupandu-se de acesta din zori si pana-n seara.
Nu era o munca usoara si ingrijirea acestuia necesita implicarea unui numar mare de oameni, deoarece:
Graului nu ii placea pietrisul, astfel sapiens s-au spetit sa curate campurile.
Graului nu ii placea sa isi imparta spatiul, apa si nutrientii cu alte plante, astfel oamenii munceau zile in sir plivindu-l sub soarele arzator.
Graul se imbolnavea, iar oamenii trebuiau sa fie atenti la viermi si malura.
Graul era atacat de iepuri si de roiuri de lacuste, fermierii au construit garduri si au pazit campurile.
Graul era insetat, oamenii au sapat canale de irigatii sau au carat galeti grele cu apa de la fantani, pentru a il uda.
Foamea lui i-a determinat pe sapiens sa adune balegarul animalelor pentru a ingrasa pamantul pe care crestea graul.
Totusi, a oferit graul o dieta mai buna?
Nu, acesta nu a oferit o dieta mai buna, deoarece asa cum stim, oamenii sunt maimute omnivore care prospera atunci cand consuma o mare varietate de alimente. Granele formau doar o mica fractiune din dieta umana inainte de Revolutia Agricola. Un regim alimentar bazat pe cereale e sarac in minerale si vitamine, greu de digerat si foarte rau pentru dintii si gingiile noastre.
Totusi, graul oferea ceva pentru Homo sapiens ca specie: cultivarea acestuia furniza mult mai multa hrana pe unitate de teritoriu si astfel ii permitea lui Homo sapiens sa renunte la viata nomada si sa se inmulteasca exponential. Femeile aveau cate un copil in fiecare an, iar copiii erau intarcati la o varsta frageda, fiind hraniti cu terci de cereale. Mana de lucru suplimentara era extrem de necesara pe camp, dar gurile in plus dadeau repede gata surplusul de grane, astfel incat si mai multe campuri trebuiau insamantate. Pe masura ce oamenii au inceput sa traiasca in asezari pline de boli, pe masura ce copiii erau hraniti cu mai multe cereale si mai putin lapte matern, si pe masura ce fiecare copil a concurat pentru terciul lui cu din ce in ce mai multi frati, mortalitatea infantila a explodat. In majoritatea societatilor de agricultori, cel putin 1 din 3 copii murea inainte de a atinge varsta de 20 de ani. Dar nimeni nu isi dadea seama ce se intampla. Fiecare generatie continua sa traiasca la fel ca generatia anterioara, aducand doar mici imbunatatiri ici si colo in felul in care erau facute lucrurile.
Atunci de ce nu au renuntat la agricultura cand planul s-a intors impotriva lor?
In parte pentru ca a fost nevoie de generatii ca micile schimbari sa se acumuleze si sa se transforme societatea si, pana atunci, nimeni nu si-a mai amintit ca traisera vreodata altfel. Si in parte pentru ca cresterea populatiei insemna ca fusesera arse toate puntile in urma ei. Daca adoptarea aratului sporea populatia unui sat de la 100 la 110 locuitori, care zece oameni s-ar fi oferit voluntari sa moara de foame, in asa fel incat ceilalti sa revina la vremurile fericite de odinioara?
Nu era cale de intoarcere, capcana se inchisese, iar goana dupa o viata mai usoara a adus o viata plina de greutati.
Acest articol este un rezumat din cartea “Sapiens. Scurta istorie a omenirii.” scrisa de Yuval Noah Harari. Aceasta carte explica foarte bine cum am evoluat noi ca specie si ne ofera multe informatii despre stilul nostru alimentar, dar si multe altele. Iti recomand cu drag sa o citesti si daca vrei, o poti comanda de aici.