Cum să rezolvi mâncatul pe fond
emoțional și să slăbești până la
15 kilograme în 3 luni
Vouciuc Florentina
De la 86 kg la 76 în 3 luni și mai puțin cu 26 cm
Mihaela Landea
Mai puțin cu 13 kilograme în 3 luni
-3.png)
Alexandra Tomulescu
Mai puțin cu 17 kilograme în 3 luni
-2-2.png)
Simți că a venit cu adevărat momentul să faci o schimbare în viața ta?
✔ Simți că nu mai poți? Că ai încercat foarte multe diete și nici una nu are rezultate?
✔ Mănânci necontrolat, mănânci haotic și apoi începi să te critici?
✔ Simți că faci totul bine dar totuși rezultatele nu apar?
✔ Nu mănânci mai nimic toată ziua, iar seara rupi frigiderul în două și nu știi de ce ți se întâmplă asta?
✔ Simți că nu poți rezista în fața poftelor?
✔ Mănânci mult și în special dulce?
✔ Poți sta multe ore fără să mănânci dar când începi să o faci mănânci încontinuu?
✔ Îți este frică că nu vei reuși niciodată?
✔ Simți că ai obosit și nu mai ai putere să mai încerci alte diete?
Dacă te regăsești măcar în 2 din aceste situații, atunci ceea ce urmează este pentru tine.
Adevărul e că...
Degeaba ținem 11 mii de diete dacă nu schimbăm ceva la modul în care gândim. Dacă nu schimbăm ceva la modul în care privim mâncarea.
Ce am învățat din experiență este că doar combinând partea psihologică cu nutriția putem să avem rezultate pe termen lung altfel suntem sortiți eșecului.
Doar când înțelegem adevăratele motive pentru care mâncăm, putem să facem cu adevărat o schimbare de durată, o schimbare care să ne țină o viață întreagă.
De la cine înveți cum să rezolvi mâncatul pe fond emoțional și să slăbești?
Nu știu cum ai fost tu crescută, dar pe mine mama și bunica m-au crescut învățându-mă să mănânc tot din farfurie și în momentul în care terminam îmi spuneau zâmbind:
-
Aaaa…. Ți-a plăcut…. Atunci îți mai pun o porție :)
Și așa o luăm de la capăt.
Practic toată viața m-am confruntat cu astfel de scenarii mentale și am ajuns să mănânc compulsiv și emoțional.
Am crescut mâncând lapte cu zahăr și pâine, iar la fiecare masă consumam brânză, practic nu exista masă fără brânză. La un moment dat bunica chiar ne spunea în glumă, mie și fratelui meu, că ne va cumpăra oi, să ne facă ciobani.
În interacțiunea cu copiii de vârstă mea, mă confruntăm mereu cu comentarii răutăcioase din partea lor:
-
Baaaiiiii…. Dar tu ce mănânci de ești așa de mare? Cu ce te hrănesc acasă?
-
Nu jucăm lapte gros, că ne rupe Radu spatele la cât de greu este!
-
La ascunsea: Hahaha pe Radu îl vedem primul, că nu are unde să se ascundă!
-
La fotbal eram ales ultimul de fiecare dată.
Nu o dată m-am simțit un nimeni, un incapabil, de râsul tuturor. Mă mai enervam din când în când, dar până la urmă am ajuns să cred că așa sunt eu și că nu am ce face. Mă identificam cu ceea ce spuneau ceilalți despre mine, deși, ceva în adâncul meu îmi spunea că eu nu sunt acea persoană.
De aceea din perioada liceului, când interacțiunea cu fetele a intrat pe lista de priorități, am început să mă gândesc la faptul că trebuie să fac ceva că să arăt mai bine. Așa am început să țin tot felul de diete, cure… să mănânc 2 zile fructe, 2 zile lactate, cure de cireșe, de varză, dietă ducan etc. Am mâncat mai puține calorii decât consumam, am făcut mișcare, și multe alte exemple de acest gen.
Niciuna din practici nu a rezistat, pentru că tot timpul mă întorceam la normalitate și mâncam la fel că înainte.
Cel mai mare efect l-am simțit când am mers la consult la o doamna n