Caută

Slăbitul sănătos vine de la cum gândim, nu de la ce mâncăm



Salutare, Astăzi vreau să te întreb de câte ori ai spus, GATA!? Mai mănânc shaorma asta în seara asta, că oricum am mâncat prost toată ziua, și de mâine încep să mănânc sănătos?

  • de mâine,

  • de luni,

  • de luna viitoare,

  • de la 1 Ianuarie.

Știai că cele mai multe rezoluții pe care noi oamenii le facem pentru noul an, sunt de a mânca sănătos și de a face sport? Știai că sălile de sport fac cele mai mari vânzări la abonamente la început de an, și totuși statisticile arată că până în 2025, peste 50% din populația lumii vă fi obeză? 😞 Mai sunt 4 ani până atunci!!! Mie mi se pare alarmant. Ție nu?

De câte ori ai ajuns seara acasă obosită, și deși ți-ai propus peste zi, când îți vedeai colăceii din jurul taliei în geamul biroului, și iți priveai gleznele umflate, că la cină îți faci o salată, ai zis “sunt prea obosită, îmi comand ceva azi și de mâine mănânc curat?” De câte ori ai ieșit stânjenită și nervoasă dintr-un magazin unde vânzătoarea ți-a spus, văzându-te că te uiți la haine că “nu avem mărimi mari” fară măcar să fi întrebat dacă te uiți pentru tine sau pentru altcineva? De câte ori ai fost apatică, fară chef, depresivă, irascibilă, obosită dimineața, ai simțit nevoia să te izolezi, să nu te vadă nimeni, să stai în weekenduri culcușită pe canapea cu ceva bun de mâncare în fata și să te uiți la filme, refuzând să te vezi cu familia sau cunoscuții?

Nu mă înțelege greșit. Să stai doar tu cu tine este super benefic atunci când îți oferi timp de calitate: citești, te relaxezi, te plimbi, îți dai timp să îți pui ordine în gândurile sau îți faci planuri pentru viitor. Problema este atunci când alegi să te izolezi, pentru că vrei să eviți contactul cu oamenii, atunci când fugi de ceva, nici tu nu știi de ce, când nu ai chef de nimeni și de nimic, când te compari cu ceilalți și te cerți constant în gând pentru orice zici sau faci. Problema este atunci când AI O PĂRERE PROASTĂ DESPRE TINE. O problemă ce părea fără rezolvare Grăsimea corporală a fost povara vieții mele. O povara lungă și dureroasă pe care am încercat să o rezolv cu multe diete și regimuri severe care mă frustrau, îmi aduceau nefericire, îmi luau din bucuria de zi cu zi, și în cele din urmă mi-au distrus sănătatea. Eram permanent dintr-o dietă în altă. Ai să râzi, dar fiecare dietă pe care am încercat-o, a dat roade. Și de fiecare dată când mai începeam câte una, îmi spuneam că asta este! De acum nu mă mai opresc. Și am încercat. De la oțet de mere cu usturoi pe stomacul gol, până la ciorbă de varză. Dar nu cea ardelenească cu smântânica și afumătură 😊. Ci una draconica, fără absolut niciun ingredient înafara de varză și roșii fierte în apă. Fiecare a dat roade, dar întodeauna pe termen limitat. Mă îngrășam la loc în timp record și chiar mai mult decât eram înainte. Am devenit un tânăr cu multe kilograme în plus, aparent vesel, prietenos, PREA PRIETENOS, mereu dornic de a-i mulțumi pe ceilalți. DAR NICIODATĂ PE MINE. Pe atunci conta enorm să fiu apreciat de ceilalți.



CHIAR DACĂ EU MĂ DISPREȚUIAM.

Credeam că dacă fac chiar imposibilul pentru ei, îmi vor oferi iubirea lor. Și ghici ce: îmi ofereau exact atâta iubire cât îmi ofeream și eu. ADICĂ DELOC. Fix asta este și povestea Lidiei, o cursantă din programele mele, doar că ea a mers și mai departe cu chinul, iată cum: "M-am chinuit și eu dintr-o dietă în alta, până într-o zi. Când n-am mai putut. Atunci am decis să fac operație de micșorare de stomac. “Operația asta ar trebui să se facă pe creier, nu pe stomac” Asta mi-a spus medical anestezist, când am intrat în sala de operație. Nu am știut ce vrea să zică atunci. M-am gândit că face o glumă. Eram prea euforică de bucurie că în sfârșit o să-mi rezolv problema. Atât de euforică, încât nici teamă nu îmi era. Intrasem în sala de operație cu un zâmbet larg de parcă mă duceamla bal, nu la spital. 😊 Peste câțiva ani, aveau să-mi răsune puternic în urechi vorbele anestezistului. Operația a fost un success. Nu puteam să mănânc mai mult de o lingură de mâncare. M-am micșorat văzând cu ochii. Am devenit încrezătoare, plină de energie, vioaie, și anul care a urmat, mi-am schimbat complet garderoba și cel mai mare motiv de bucurie era că: PUTEAM SĂ MĂNÂNC ORICE FĂRĂ SĂ MĂ ÎNGRAȘ. Gurmandă din mine, era în al nouălea cer. Mă delectam fără frică și fără să mă mai mă simt vinovată, cu prăjituri, ciocolată, înghețată și toate delicioseniile. Pentru că nu puteam mânca mult. Mi se făcea rău fizic.

Apoi am plecat din țară. O nouă viață începea pentru mine. Stomac gol sau gol interior? La 6 ani de la operație, am început să iau din nou proporții. Cu cât trecea mai mult timp de atunci, cu atât puteam să mănânc cantități din ce în ce mai mari de mâncare și bineînțeles dulciuri, preferatele mele. Doctorul mi-a spus atunci, dar am ignorat aspectul asta. Stomacul este un mușchi ce din mic se poate face mare și invers. Chiar și operat. Rontaiam permanent și iubeam senzația de libertate pe care mi-o dădea faptul că pot mânca orice, la orice ora.

Era însă o senzație falsă. Nu eram liberă. Eram dependentă de gust și de senzația de confort pe care o aveam atunci când mâncam o ciocolată sau o prăjitură bună. Mâncam că să umplu un gol interior. Stomacul mi se micșorase fizic, dar eu tot mâncăm până simțeam că pleznesc. Pentru că mâncarea era prietenul meu de nădejde în orice moment, fie de bucurie, fie de tristețe. Orice realizare o sărbătoream cu o masă bună. Când eram tristă sau stresată, mă relaxa o prăjitură bună sau niște junk food. Zilele de naștere, sărbătorile, toate erau despre mâncare. Și cu cât mâncam mai mult, cu atât simțeam că în mine se cască o prăpastie. Un gol care devine din ce în ce mai mare. Iar eu încercăm să îl umplu cu mâncare. 😐 Atunci am înțeles pentru prima dată cuvintele anestezistului. Și am început să caut motivele pentru care eu sunt pe cale să mă întorc practic de unde am plecat: la acele multe kilograme în plus . Așa am descoperit că eu mâncăm compulsiv, iar foamea mea era reală, dar nu era o foame care cerea hrană pentru corp, ci hrană pentru suflet. Cum să saturi un suflet rănit? Am descoperit că, deși pierdusem kilogramele, nu pierdusem obiceiurile. Nu pierdusem stările mele emoționale, nu pierdusem tiparele după care gândeam și care aveam să aflu că veneau din traume nevindecate, eram în continuare dependență de validarea celorlalți. Atunci când am înțeles toate lucrurile astea, de unde vine și cum se manifestă foamea emoțională, a făcut diferența:


  • dintre agonie și extaz,

  • dintre o viață bună și o viață rea,

  • dintre rege și cerșetor,

  • dintre a acumula din nou straturi de grăsime care să mă protejeze de propriile frici sau a trăi cu adevărat liberă, știind cu adevărat cine sunt și cum să îmi vindec sufletul. "

Și pentru asta îți datorez totul. Fără ajutorul tău nimic nu ar fi fost posibil." Aceasta a fost postarea Lidiei pe grupul de Facebook al unei clase. Toată povestea ei a ajuns cumva la sufletul meu și mi-am dorit să o împărtășesc și cu tine. Poveștile acestea de succes simt cum mă încarcă cu putere, inspirație și recunoștință. 👉 Iar dacă vrei și tu să înțelegi foamea emoțională, și dacă vrei chef de viață, vitalitate și energie care te fac să simți că poți să muți munții din loc, am pregătit un program de 14 zile:

Wildfit 14 Days Reset (click aici pentru a te înscrie și tu: https://www.wildfood90.com/reset) în care:

  • Te vei cunoaște pe tine

  • Vei învață să îți asculți corpul

  • Vei putea să îți analizezi emoțiile și de unde vin ele

  • Vei începe să privești mâncarea cu alți ochi

  • Îți vei schimba mindsetul în așa fel încât vei caută să mănânci doar ceea ce îți hrănește corpul cu adevărat

  • Nu va trebui să investeșți bani. ESTE COMPLET GRATUIT

👉 Și toate astea, fără să schimbi nimic din ce și cât mănânci, în cele două săptămâni. Trebuie doar să te înscrii. Atunci când știi cum să schimbi relația ta cu tine și apoi cu mâncarea, slăbitul vine că un proces natural al corpului tău, pe care ai învățat să îl asculți. Apoi, “The Sky is the Limit” în a-ți face viață așa cum îți dorești. Îți doresc o zi grozavă! P.S. Și nu uită! Slăbitul sănătos, pornește de la creier și nu de la ce și cât mănânci Și vine la pachet cu energie, bună dispoziție, regenerare și întinerire și desigur cu o talie subțire.

Live Free! Radu Sofronea

43 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate