Caută
  • Diana Sava

Mâncarea este o recompensă sau o pedeapsă?




Salutare, Ieri seară am avut o discuție privată cu Alexandra, o clientă din clasa care a început în luna Iunie, iar ea avea obiceiul zilnic ca de fiecare dată când făcea un lucru bun, să se recompenseze cu mâncare. Și cu cât strângea mai multe lucruri bune într-o zi, cu atât se recompensa cu o cantitate mai mare de mâncare. Kilogramele în plus erau acolo, se adunau încet dar bine, doar că ea nu voia să vadă prea mult latura aceasta negativă a mâncării, ea se bucura. Și s-a bucurat așa, pana la vreo 73 de kg, nu foarte mult, când a simțit ca relația ei a început să se deterioreze. Soțul ei începea sa îi spună chestii subtile cum că mănânca cam mult, să mai lase dulciurile, că s-a cam îngrășat, nu mai era privită în modul acela drăgăstos, ci mai degrabă uneori citea chiar și dezgust pe fața lui. Ăsta a fost trigger-ul ei, cel mai mare semnal de alarma pe care viața a trebuit să i-l ofere ca ea să facă o schimbare. Da, la scurt timp ni s-au încrucișat drumurile, ea e muuult mai bine acum, a ajuns deja la 67, de kilograme, iar pe partea de stimă de sine și relație totul este schimbat la 180 de grade. Dar nu sunt aici să îți povestesc despre ea, ci despre problema ei și anume: RĂSPLATA PRIN MĂNCARE. Dacă ar fi să pun pe hârtie, până acum am lucrat prin intermediul programelor mele cu mai bine de 23 000 de femei, și am observat că, undeva la 80% dintre ele atunci când își ating un obiectiv, au tendința să se recompenseze cu mâncare. Când realizează ceva mare, sau nu atât de mare dar totuși satisfăcător, se recompensează cu mâncare. Se țin de dietă și în sfârșit slăbesc 5 kg, evident sărbătoresc prin mâncare. Câștigă ceva, obțin o promovare, sau au avut o zi foarte buna, se recompenseaza cu o pizza mare și o înghețată. Nu mai iau în calcul că la zilele de naștere, nunți, sărbători, concedii sau alte evenimente de genul acesta din viață, mânca și mai mult. Parcă totul e mai frumos cu o masă bogată și burta plină de tot felul de mâncăruri? Oamenii vor ca momentele frumoase din viață să fie cât mai intense și mâncarea lasă senzația ca face asta. Zi tu, așa-i ca totul pare mai frumos când ești în concediu la all inclusive și o încerci și pe aia, și pe aia, și totul e atât de bun? Sau când ești la plaja și mănânci tot felul de prostioare, și dai frâu liber poftelor? Problema este că în scurt timp dopamina și serotonina se duc și îți dai seama ce ai făcut. Te-ai întors din concediu cu 4 kg în plus, kilograme pe care cu chiu cu vai te chinuiseși jumătate de an să le dai jos… Mâncatul ăsta emoțional e atât de puternic și “păcălitor” încât nici nu îți dai seama când la sfârșitul unei zile grele îți ridici moralul sau îți înseninezi ziua cu mâncare... Îmi aduc și acum aminte din vremea în care eram la 125 de kilograme și cum mâncarea parca mă ajuta să fac față oamenilor care mă faceau să sufăr, sau să fac față pierderilor, respingerii, durerii și eșecului. Din păcate adevarul este ca la început simțeam cum mâncarea mă făcea mai fericit, îmi ridica moralul, energia, îmi amorțea emoțiile, dar apoi mă scăpa ca pe o piatră fierbinte și mă lasă la pământ, în plin soare, dependent de următoarea doză care sa îmi facă viața un pic mai frumoasă. 👉 ADEVĂRUL ESTE CĂ MÂNCAREA DOAR PĂREA CĂ ÎMI ADUCEA FERICIREA CÂND EA ERA ADEVARATUL MOTIV AL NENOROCIRII MELE. Da, mâncarea era de vina pentru ca îmi era rușine de felul în care arătăm la plaja, mâncarea era de vina pentru că eram singur, pentru că mă simțeam respins de ceilalți, pentru că mă vedeam urât, îmi venea să mă ascund, nu să strălucesc. Ea era de vina pentru că nu aveam energie suficientă și pentru că nu mă puteam concentra suficient de mult la muncă, pentru că eram tot timpul depresiv sau sensibil. Și multe, multe altele. Atât de puternica e partea asta psihologică!! Da, vinovatul pentru toate acestea era măncarea, care îmi aducea tot felul de experiențe și trăiri neplăcute, doar că eu nu vedeam acest vinovat. Eu doar mă simțeam singur, urât, gras, obosit, sensibil, etc. , și apelam fix la mâncarea (vinovatul) care îmi aducea tot veninul acesta în viață. Eu mereu le spun oamenilor cu care lucrez: totul pleacă de la o conștientizare profunda. Când prinzi un adevăr din acesta care întrerupe ciclul durerii și te trezește la viață. Înainte pentru mine întotdeauna exista ceva pe parcursul unei zile care să mă facă fericit sau trist, și întotdeauna părea ca o porție de mâncare sau ceva de ronțăit mă poate ajuta să fiu MAI BINE. Sau cel puțin aceasta era povestea pe care mi-o spuneam. Pentru mulți dintre oameni, mâncărurile cu care aleg să sărbătoreasca sau să își distragă atenția de la probleme sunt junk food-urile, mâncărurile foarte procesate, bogate în grăsimi și zahăr. Iar în realitate, aceste alimente nu sunt deloc recompense, sunt pedepse. Pizza NU îi ajută să sărbătoreasca, ci îi face să sufere. Tortul NU le ridică moralul când sunt jos, ci îi lovește. Trebuie să învățăm să ne bucurăm, să ne ridicăm cănd suntem doborăți, și să învățăm să sărbătorim altfel decât prin mâncare. De exemplu, când realizezi ceva mare, ai avut o zi extraordinară la muncă, etc, trebuie să înveți că este în regulă să respiri, să îți dai puțin spațiu și să admiri cât de extraordinară ești, nu crezi? Mâncarea nu face altceva decât sa îți distragă atenția de la propria ta măreție, să nu o conștientizezi, să nu te bucuri de ea și să nu o cultivi. Acum ce este în neregulă să te simți singură, nervoasă, rănită? De ce trebuie să îți ascunzi temporar propriile emoții sub preșul mâncării și să te închizi în tine? Sfatul meu este să nu îți distragi atenția și să nu eviți problemele prin mâncare. Stai, caută soluții, vobește cu cineva despre ce simți, analizează obiectiv ce s-a întâmplat și caută soluții. Hai să ne simțim emoțiile, suntem oameni. Iar aceasta este viața, trebuie să acceptăm acest lucru și să înțelegem că momentele dificile sunt aici pentru a ne face niște oameni mai buni, mai puternici și mai frumoși. Dacă vrem să învățăm din eșecurile noastre, trebuie să le simțim și să le rezolvam mai degrabă, decât să ne distragem atenția cu mâncarea. Iar dacă vrem să sărbătorim ceva, eu aș zice să încem prin a ne sărbători pe noi înșine, pentru ființele minunate care suntem. Cele mai extraordinare momente din viață sunt așa pentru că tu le-ai făcut să se întâmple, sau ai fost de acord să le primești în viața ta. TU ai fost extraordinară, nu momentul a fost extraordinar pentru că cineva a făcut un tort și tu l-ai mâncat. Iată de ce mă fascinează psihologia asta atât de mult, și uite de ce e al naibii de greu să ajungi să faci schimbări de una singură! Fiecare om are programele lui, tiparele lui, obiceiurile, amintirile din copilărie, problemele și provocările lui în viață. Vreau să îți spun că 90% din oamenii care din o dietă, la un moment dat eșuează și revin la kilogramele anterioare sau chiar mai mult. Iar cei 10% reușesc pentru că ei nu schimbă doar ce au în farfurie. Nu, ei își schimbă comportamentul, modul de gândire, schimbă cine sunt ei pe interior și cum se raportezează la viață și experiențele pe care le trăiesc. Da, unii reușesc singuri, dar cei mai mulți nu pot. Nici eu nu am putut de unul singur, și am încercat zeci de ani. Astăzi vreau să îți propun și ție același lucru pe care i l-am propus și Alexandrei acum o luna de zile, și anume să lucram împreună 90 de zile în programul meu cel mai mare, cel în care oamenii au rezultatele cele mai uimitoare, și dacă ești pregătită și crezi ca a venit și momentul tău, eu te aștept cu brațele deschise. Aici este link-ul la care te poți înscrie, lucrăm împreună gratuit timp de două săptămâni, iar dacă ți se potrivește mergi mai departe. Îți garantez că aproape totul în viața ta se va schimba. Și mai ales TU! 👉 https://www.wildfood90.com/provocarea-wildfit90 îți doresc să ai o zi minunată, și nu uita, cum ziceam și mai sus, cele mai extraordinare momente din viață sunt așa pentru că tu le-ai făcut să se întâmple! TU ai fost și ești extraordinara! Dă-i voie sufletului tău să simtă din plin asta! 🤗🙏